frunzișul cățărându-se peste membrele
unui oraș de arbori iar norii s-au înălțat
și s-au despărțit în flamă, tot cât stăteam
desculță pe un pat de frunze sau căzută
pe pământul umed o frunză
sau o persoană interesată numai
și numai în unu-la-unu:
copil singuratic, fără anturaj,
înspăimântat să nu adoarmă:
sau o femeie-n toată firea
care atârnă de-un fir,
cadrul sculptural cu putere
doar pentru a rupe frunzele în bucăți.
Când nu mai aștepți dragostea
nu există început și nici sfârșit
și aceasta este ușurarea morții.
Nu pot să cred
culoarea cerului
Nu pot să cred
culoarea ochiului tău
cine ar putea rosti o dorință cu voce tare?
Eu nici măcar nu o pot șopti
Andreea Iulia Scridon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu