de la un timp
se rup oamenii din tine
ca dintr-o pâine caldă
până nu mai rămâne nimic
devii invizibil
pare că e bine
ești doar tu cu Dumnezeu
pe o tablă de șah
unde muți primul tăcerea
omul care a jurat să-ți meargă alături
până la miezul lucrurilor
să caute
să scoată viermii boala
să scoată negrul dinăuntru
precum negrul de sub unghiile cu care ai scormonit în pământ de foame
de singurătate
de a mulțumi pe alții
devine o lumină
care se depărtează
dragostea e un inel care strânge alți și alți oameni
despre venele prin care curg ai tăi
ajungi acasă obosit
arunci pietrele din buzunare din bocanci
dezbraci timpul unde se circulă pe interzis
speli mâzga sufletească care se lipește de tine după o zi printre oameni
te scufunzi în sânul familiei ca un prunc
care știe ce e fericirea
apoi
încerci să scuipi cuvintele de peste zi
reușești
alte cuvinte se țin mână de mână pe trahee
fără să știi că sunt ultimele vietăți care încearcă să te salveze
de la singurătate
e ca și cum ai intra într-o carte care păstrează tot ce e mai frumos din viața ta
și pe care nu ai să o publici niciodată
Gabriel Nicolae Mihăilă
Do not listen to vain words from emply minds. (Nu asculta cuvintele de laudă din mințile goale.)
RăspundețiȘtergerepe genunchiul ăsta s-a mai așezat cineva
RăspundețiȘtergereși tremura de incertitudine
așa era pe-atunci
incert ca momentul în care pieptenele din os
trecea prin păr
iar noi strângeam din dinți
incert ca A-ul de pe coada lingurii
A-ul ăla mare înecat
de la doctor
incert ca vorba mamei
hai spune-mi ce ai făcut că nu se întâmplă nimic
iar genunchii se înmuiau ca pâinea în lapte
incert ca stiloul chinezesc din clasa întâi
și ca privirile colegilor din ziua premierii
pe genunchiul ăsta s-a mai așezat cineva
incertitudinea a devenit siguranță
Artemis zâmbește
Tati se face șină de poezie pe care învăț să merg de-a bușilea
din oraș curge proaspăt ca dintr-o maternitate
iar eu sunt zveltă ca o rimă albă
poemul ăsta are riduri de nou-născut
poemul ăsta se roagă în locul nostru
poemul ăsta n-are aripile smulse
Tati e cel mai fericit vers
pe genunchiul lui m-am așezat
și n-a mai tremurat niciodată.