în
această zi de iarnă
în care
toate se sfârșesc
și toate
o iau de la capăt
ca niște
amintiri sinistre și uitate
în care
copacii cad în muțenie
precum
valurile neschimbate
ale mării
înghețate
în
această zi de iarnă
în care
luminile de Crăciun
coboară
peste oraș
ca niște
prizonieri
ieșiți
din tonomatele maternității
am văzut
o sumedenie de oameni
care
alergând cu aparatele de fotografiat
în
poemele mele
precum
carnea sortită abatorului
s-au
împrăștiat în cosmos
lăsând în
urmă exact ca oamenii de zăpadă
un nectar
alb pentru pământ
Paul
Gorban
30.12.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu