Nenorocirea s-a-mplinit, și fără nume
mă umple. Încremenesc ca-ncremenitul
Adâncului de piatră.
Tare cum sunt știu doar atât:
Tu mare ai devenit –
… și mare,
ca o durere mult prea mare
ce inima întreagă mi-o cuprinde
înverșunată.
Acuma stai de-a curmezușu-n poală-mi,
acuma nu mai pot să te mai
nasc.
mă umple. Încremenesc ca-ncremenitul
Adâncului de piatră.
Tare cum sunt știu doar atât:
Tu mare ai devenit –
… și mare,
ca o durere mult prea mare
ce inima întreagă mi-o cuprinde
înverșunată.
Acuma stai de-a curmezușu-n poală-mi,
acuma nu mai pot să te mai
nasc.
Reiner Maria Rilke
Cântec de dragoste
RăspundețiȘtergereCum îmi pot ţine sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri?
O, cum l-aş aşeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei linişti, ce nu cutremură
când adâncimile ţi se freamătă.
Dar tot ce ne atinge, pe tine şi pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuş
care pe două corzi o notă scoate.
Pe care instrument suntem întinşi?
Şi care virtuos ne ţine-n mâini?
O, dulce cântec.
Reiner Maria Rilke