Nopţile de iarnă cu flori reci la ferestre
ni le-amintim prin vreme în haine de poveste:
Poveşti la gura sobei topind în iarna grea
zăpada de pe inimi, tristeţea mea şi-a ta...
Florile din geamuri sclipesc fără de viaţă
şi mult prea des pe buze cuvintele ne-ngheaţă
Poveşti la gura sobei – doar ele, rând pe rând,
mai pot să ne aducă o primăvară-n gând....
Nopţile sunt oarbe, e frig şi ne doare
şi aşteptăm să cadă o lacrimă din soare.
Poveşti la gura sobei – doar ele, rând pe rând,
mai pot să ne aducă o primăvară-n gând....
Nopţile sunt oarbe, e frig şi ne doare
şi aşteptăm să cadă o lacrimă din soare.
Poveşti la gura sobei – purtând speranţa lor
mai cheamă primăvara când obosim de dor
George Tarnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu