Unde ai fost fericit altădată

Unde-ai fost fericit altădată
nu trebuie să te întorci nicicând: vremea
a trecut și a șters multe, ridicând
frontiera zidului sau
de care uimită iluzia ta se va lovi.

Vremea a țesut
cu multă negrabă
înfrângerea ta,
în timp ce lipseai, în timp ce umblai
neștiutor prin lume,
păstrând ca pe o amintire
ceea ce nu era decât distrugere tainică, ruină.

Dacă fericirea ți-a dat-o o femeie,
acum a-mbătrânit sau a uitat
și nu vei simți decât amara uimire
– arvuna pentru blestemele de după aceea.
O cârciumă de va fi fost, își va fi schimbat
stăpânul ori clienții
și colțul tău va fi ocupat
cu intruși fantasmagorici
care te vor îmbrânci grosolani în stradă, în pustiu.
Un cartier de va fi fost, vei găsi
printre schimbările progresului urban
scheletul tău împrăștiat.

Nu trebuie să te întorci nicicând, niciunde,
căci orice poveste întreruptă
supraviețuiește numai
pentru a se răzbuna pe iluzie,
pentru a-ți înfige cuțitul în vis,
disperat, murind asasinat.

Și totuși știi că ai să te întorci
pentru că fericirea te-a însemnat
cu fierul roșu al nostalgiei, transformându-ți
viața într-o uriașă cicatrice;
și dacă ești cinstit cu tine însuți, te vei roti
în jurul dezastrului de neoprit,
cum se rotește câinele în jurul mormântului
stăpânului său.

Felix Grande