noiembrie 05, 2016

În părul tău sunt cântece-ndrăgite

În părul tău sunt cântece-ndrăgite
Şi molcome-nserări pe mare...
O, lumea de m-ar vrea! Nefericite
Şi serbede vă scurgeţi, zile-amare.
Neputincioase, lâncede, tărăgănate!...
Mai pot răni ori mângâia, azi, mâine.
De pe drumeagurile minunate
Doar pulberea pe talpă mai rămâne.
Mă tâlhăresc şi visele hoinare,
Şi vorbe scumpe, azi îmi par pripite –
Sunt molcome-nserări pe mare
În părul tău, şi cântece-ndrăgite.
Max Hermann-Neisse

Antologie © Mircea Florin Șandru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu