Pustiiri

dimineața vine să-și ia agrafele de argint
din încăpere
mâinile ei umede 
ating poezia

din viermele nopții un fluture galben
i se lasă pe umăr
mușcatele colorează imaginea ei
ieșită din cameră-n grădină
cu umbra

nu mă trezesc bine din beție
și se-nnoptează
din părul ei curge un râu roșu

greierii din copilărie subțiază pereții
aud iarba încărunțind
și mersul ei dintr-o copilă-n pustie

Atila Racz