Oaspetele

Cele mai frumoase poeme
Le-am scris pentru femeile pe care nu le-am iubit
Şi în viaţă am cunoscut doar femei ca tine.
Pentru tine am început acest cântec
Pentru tine care stai leneşă în patul meu
Şi mă priveşti cu ochi obosiţi.

Tu doar noaptea asta mi-ai ieşit în cale
Singură cu umbra ta în întunericul moale.
Erai ca un copil care şi-a pierdut casa.
Mirosul de sărăcie al părului, paltonul descusut
Mă întristeză hainele tale.

Nu eşti frumoasă, dar în întuneric eşti ca o statuie
De când oare rătăceşti prin oraş?
Bănuiesc că ai un temperament vesel
Fecioară încolţită de câini
Nici umbră n-a rămas din fecioria ta.

Când mă gândesc la mâinile tale...
Ai fi vrut să rămâi, să nu mai pleci niciodată
Dar totul a fost cum a fost, totul s-a sfârşit
Cel mai bine e să-mi fii oaspete, dormi liniştită în întunericul moale
Urmarea nu e nici în mâinile mele, nici în ale tale.

Necati Cumali

Antologie © Mircea Florin Șandru