Vai, tot sunt
pe pământ.
Cerul e-o plasă:
să trec nu mă lasă.
Stau şi mă-ncovoi
departe de voi.
Stau şi plâng
în două mă frâng.
Stau şi gem,
vă chem, vă chem.
O, glasul meu prea mic
la voi cum să-l ridic?
pe pământ.
Cerul e-o plasă:
să trec nu mă lasă.
Stau şi mă-ncovoi
departe de voi.
Stau şi plâng
în două mă frâng.
Stau şi gem,
vă chem, vă chem.
O, glasul meu prea mic
la voi cum să-l ridic?
Eugen Ionescu
Elegie
RăspundețiȘtergereLumea este o mansardă,
urâtă, goală.
Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.
Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.
Îngerii dorm în şanţ,
beţi ca nişte dorobanţi.
Semenii mei
nu sunt zmei.
O, sunt blegi,
să-i legi.
Eugen Ionescu
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere