Piatră neagră-n inima cireşii,
Piatră negră-n inima bărbatului:
Aşa pluteşti nevăzută prin văzduh,
Cu roza vântului în păr,
Pluteşti peste zahărul acestor zile, peste lumină,
Peste arşiţa ce subsuorile usucă
Şi face somnul neliniştit.
Piatră negră-n inima bărbatului:
Aşa pluteşti nevăzută prin văzduh,
Cu roza vântului în păr,
Pluteşti peste zahărul acestor zile, peste lumină,
Peste arşiţa ce subsuorile usucă
Şi face somnul neliniştit.
Suflarea ta stă verde încă în braţele ulmilor.
Vocea ta stă tăcută între două silabe.
Se topeşte între două vocale obscure,
Litere ale tăcerii.
Piele brună a braţului:
Desfăşurată de murmurul verii.
Va trebui să o las.
Vocea ta stă tăcută între două silabe.
Se topeşte între două vocale obscure,
Litere ale tăcerii.
Piele brună a braţului:
Desfăşurată de murmurul verii.
Va trebui să o las.
Tu eşti dincolo de timpul ce se scurge în vene:
Piatră neagră în inima cireşii,
Piatră neagră în inima bărbatului,
În inima mea.
Tu eşti dincolo de uleiul rachiului îndulcit
De pe masa mea,
Pe care-l aprind.
Îmi luminează-naintea neliniştii nopţii,
Ce are mireasma unei femei, ce-a fost plăsmuită femeie.
Piatră neagră în inima cireşii,
Piatră neagră în inima bărbatului,
În inima mea.
Tu eşti dincolo de uleiul rachiului îndulcit
De pe masa mea,
Pe care-l aprind.
Îmi luminează-naintea neliniştii nopţii,
Ce are mireasma unei femei, ce-a fost plăsmuită femeie.
Tu eşti dincolo de pasul ce desparte viaţă de viaţă.
Unde eşti tu?....
Unde eşti tu?....
Karl Krolow
Antologie © Mircea Florin Şandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu