Când iubesc

Când inima mi-e plină de iubire

Ca mine nimeni nu e fericită –

Aud atunci chiar iarba cum palpită,
Oricare şoaptă-a ei mi-e înţeleasă,
Stăpâna lumii parc-aş fi din fire
Când inima mi-e plină de iubire.

Ca lumea toată-atuncea sunt bogată,
De la oceane până la pâraie,
Rămân o fetişcană – vâlvătaie
Mă aprind ca un chibrit fără-a mă stinge –
Cântările cele mai dulci deodată
Că sunt aşa bogată mă arată.

Oricare taină-atunci o pot pătrunde,
Tristeţile mă ocolesc cu toate,
Spre seară ochiu-mi vesel îmbătat e –
Când e aşa iubită fetişcana,
Atunci mă rog cum ştiu eu pentru viaţă,
Căci mă iubesc toţi oamenii de-oriunde.

Iar el când mă priveşte cu iubire
M-aş zbate ca un clopot cu putere,
Aş vrea să scot doar sunete de miere
În zori prin ceru-atâta de albastru...
Zâmbesc şi râd. Şi râd de fericire
Când inima mi-e plină de iubire.

Lumina-mi, nimănui de nu-i e dragă,
Spre suflet mi se lasă o tăcere –
Se-apleacă-atuncea florile-n durere
Şi-n chinuri munţii umeri-şi coboară...
N-am bucuria soarelui întreagă
Când n-am în inimă o fiinţă dragă.

Medeea Kakhidze 

Antologie © Mircea Florin Șandru