Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine,
Pentru că m-ai svârlit am căzut...
Aşa strigă toată eternitatea din mine.
Umple-mă cu păcat, umple-mă cu ruşine,
Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început,
Vina mea s-a iscat în lut.
Eu, a patra-ţi ipostază, ţip din ruine:
Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine?
Nu dragoste, nu milă, nu iertare,
Vreau dumnezeiasca mea stare,
Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut,
Întregeşte-mă şi întregeşte-te, Doamne, iar cu mine.
Vasile Voiculescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu