O mireasă a lui Dumnezeu
Atât inima a vrut să-mi ajungă
Acolo unde niciun izvor nu moare,
La câmpurile unde grindina nu loveşte-ntr-o dungă
Şi câţiva crini dau în floare.
Şi am cerut să fiu
Acolo unde furtuna tace,
Şi unde hula verde e mută în pace,
Fără al mării ruliu.
|
Gerard
Manley Hopkins
Traducere
de Miron Kiropol
|
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere„Fără ca nimănui să-i pese de lumea de după noi.“
ȘtergereRamuri de frasin
RăspundețiȘtergereNimic din câte văd ochii mei, pribegind prin lume,
Nu este atât un lapte pentru spirit, un aşa adânc suspin
De poezie pentru el, cum e un arbore ce ia nume
De drum către înalt, ca pildă vin
Ramurile frasinului: cum se încleştează
Sau în vâscoase fragile şfichiuiri pleznesc
Şi larg se despart tinere cuibărite-n plăpândul ceresc.
Ating cerul şi ciocănesc în el; ca şi cum ar mătura cu ghearele lor
Enormul, scrumitul firmament de iarnă. Cu ele luna mai, uşor
Amestecă albastrul şi albul înzăpezit, ciucuri ce se destramă
De verde crud: e pământul străbun bâjbâind către cerul râpos ce ne e tată şi mama.
Gerard Manley Hopkins
Traducere de Miron Kiropol