Suflare în vânt

Câte drumuri ajunge un om să străbată

Înainte să-l poţi numi om?

Pe câte mări un porumbel va zbura

Până pe nisip cade-n somn?

De câte ori bombe grele-au să cadă

Până la total abandon?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

Câţi ani pe pământ poate-un pisc să existe

Până ce spălat e de mare?

Şi câţi ani poate un popor să reziste

Până la visata eliberare?

De câte ori te prefaci că eşti orb

Ca să nu vezi lumina cea mare?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

De câte ori trebuie să priveşti drept în sus

Înainte să vezi ceru-adânc?

Şi câte urechi ar trebui să ai

Ca să-i auzi pe cei care plâng?

Şi câte morţi ar trebui să înduri

Ca să vezi câţi au murit pe pământ?

Răspunsul, prietene, e suflare în vânt

Răspunsu-i suflare în vânt

Bob Dylan
(traducerea Mircea Cărtărescu)