așază toamna pături albe pe ferestre
cum o femeie cu mâinile brumate așternutul
și pune-n el mirosul zăpezilor purtate-n suflet
al părului spălat cu flori de roiniță
cum o femeie cu mâinile brumate așternutul
și pune-n el mirosul zăpezilor purtate-n suflet
al părului spălat cu flori de roiniță
cum grijile de mâine mă inundă
ca sângele ce picură din lună pe șindrile
pe chipul tău
mai blând ca undele prelinse-n ape
ca sângele ce picură din lună pe șindrile
pe chipul tău
mai blând ca undele prelinse-n ape
dar uit de mine
și mă-ngrop în formele ce te cuprind cu grijă
ca viermele în miezul mărului mușcat
de îngeri
și mă-ngrop în formele ce te cuprind cu grijă
ca viermele în miezul mărului mușcat
de îngeri
Atila Racz
Antologie © Eli Gîlcescu
crăița
RăspundețiȘtergeregăsesc în tine locuri ascunse încă
pe care nu le-am bănuit
uneori din mersul tău aleargă
o copilă
prinsă în lujeri de soare
într-o curte îndepărtată
uneori
părul tău prinde mireasma pădurii
unei poieni cu cireși sălbatici
prin care curge un râu negru
atât de viu
alteori sub mâinile tale
crește-o grădină cu meri înfloriți
un verde câmp cuprins arțari
astăzi
astăzi aud
vântul subțire ce trece printre grinzile casei
izmele bălților
de sub tălpile ploilor
vara stoarsă printre casele lungite
pe trotuar
ca niște aripi
Atila Racz