Fata din ținutul de nord

Dacă vreodată spre târgul din nord te avânţi 
Unde pe graniţă vântul urlă-n neştire
Vorbeşte-i de mine cuiva ce trăieşte în munţi
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire 
Dacă ajungi cu fulgii de zăpadă-n furtună 
Când râurile îngheaţă şi nu mai e soare 
Vezi dacă are o haină groasă şi bună 
S-o apere de vânturile vuitoare 
Vezi dacă mai poartă părul ca pe atunci 
Curgându-i pân-la piept în bucle line 
Vezi dacă tot mai poartă pletele lungi 
Căci aşa mi-o amintesc cel mai bine 
Mă-ntreb dacă mă ţine minte măcar 
De multe ori să-şi amintească m-am rugat 
În întunericul nopţilor mele de jar 
În strălucirea zilelor mele, neîncetat 
Deci de vreodată spre târgul din nord te avânţi 
Unde pe graniţă vântul urlă-n neştire 
Vorbeşte-i de mine cuiva ce trăieşte în munţi 
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire.

Bob Dylan

(traducerea Mircea Cărtărescu)