Priveliște de la fereastră

Şi m-am uitat pe fereastră:
pescarul se întorcea în amurg
cu năvodul ridicat ca o velă şi cu mâinile goale.
Sunt ca un zid neclintit,
şi fiecare piatră din el are un nume;
aceasta-i amărăciunea, fir strălucitor
pe marginea rochiei;
aceasta-i singurătatea, lacrimă de chihlimbar
ca o gâză captivă în pântec;
această piatră se numeşte nemulţumire
şi aproape întotdeauna supunere –
rod nodul zilei până gingiile îmi sângerează
mâine el apare la loc,
ştiu pe de rost orice strigăt,
ochii mi se înroşesc, când presimt durerea
balenei născând
primul ei pui.

Maria Urbanovici

Antologie © Mircea Florin Șandru