Ultima fantasmă

Cine eşti tu, cine eşti tu, chip fără asemănare,
Ce te ridici spre ziuă din noapte-ntunecată?
Ţi-e faţa umbră încă scufundată
Şi peste nori te risipeşti în soare...

Cobori din cer, rotindu-te deodată!...
Cine eşti tu, frumoasă nenuntită, oare?
Dau portocalii-n floare şi cu floare
Misterioasa frunte îţi e încununată!...

Când ne-am văzut? Tu eşti din astă lume?
Eşti, oare, fiinţa-aceea căutată-anume
Din nord la sud de mine-o-ntreagă viaţă?

Eşti soarta mea? Arată-te la faţă!
Eşti visul aşteptat din visurile toate?
Eşti oare, gloria? Sau moartea poate?...

Antonio de Castro Alves 

Antologie © Mircea Florin Șandru