Crin de mare

Nu aveai pentru mine un nume
floare aleasă
când pentru prima oară
m-au ajuns ale tale miresme
într-un tren arhiplin de Sfânta Maria.
Căruiva ce ţinea cu îngrijire
un buchet strâns la piept
i-am cerut să-mi vorbească de tine
dar în van m-am căznit să-ţi prind chipul
admirând doar veşmintele-ţi albe
sau să aflu al tău loc de-nflorire
în pârloagele plajei pestane
Şi din ziua aceea cu gândul
îndelung te-am căutat pretutindeni
chip de idol cioplindu-mi în suflet.
Am aflat apoi al tău nume
era: „crinul de mare”.
Şi era – mi-amintesc – zăpuşeală
arşiţa întristând greu pământul
când mergeam cu maşina-n preumblet
străbătând lunga plajă tirenă
Am simţit deodată parfumul
dus pe braţele dulci ale brizei:
tu erai răsărind din nisipuri
într-o bogată companie.
Oprind am alergat spre tine
să-mi culeg fericirea
mediterană floare de pârloagă
care-ţi tragi viaţa din glia mizeră
precum oamenii falnici de pe meleagul nostru.

Italo Rocco

Antologie © Mircea Florin :Sandru