Manualul bunului singuratic

Încă te ştie gura mea sărutând lame subţiri 
încă te ştiu mâinile mele plânsul fără motiv 
vai mie rătăcitor prin oglinzi 
firimiturile cerului au amuţit 
şi-i atâta linişte 
de parcă-aş fi murit în mai multe trupuri deodată. 
Cândva stam printre împuşcăturile râsului 
sfidam de departe desfrunzitele ore 
acum tot mai spăşit înaintez 
de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul. 
Încă te ştie gura mea sărutând lame subţiri 
încă te ştiu mâinile mele plânsul fără motiv 
pe străzi amurgite cineva proclamă totemul 
iubirii întoarcerea la cărţile care ne-nving 
cuvintele trec obosite ca spălătoresele seara 
îngerii dorm 
prietenii îmbătrânesc în fotografii 
Manualul bunului singuratic lâncezeşte-n odăi.

Daniel Corbu