Astăzi nu pot da timpul înapoi,
poate mâine va fi altceva.
O rugină fină se desprinde acum
din pielea timpului.
Voi merge înainte, voi privi și poate
ochii îmi vor fi atinși
de flacăra înaltă care se ivește din
orologii vechi la oră exactă.
Uneori nu este cum ai visat, este mereu
în altă dimensiune,
plouă pieziș din alt timp în această
clipă străină,
nu vezi norul doar haloul de apă și
îngerii care se ridică din poemele prietenilor.
Mâine va fi altfel, voi merge pe o apă
de opal,
culoarea va ieși din țipetele folosite
de gladiatorii de dinaintea mea.
Ne vom scălda, apoi, în laptele tăcerii,
vom fi puri și nu va trebui să
mărturisim la miezul nopții
vina de a fi trăit în afara timpului…
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu