Am ajuns. Ai ajuns. Ai venit întristată
Şi-obosită. Obosit am venit şi-ntristat.
Ţi-era sufletul de vise-ncărcat,
De vise inima mi-era încărcată.
Şi-obosită. Obosit am venit şi-ntristat.
Ţi-era sufletul de vise-ncărcat,
De vise inima mi-era încărcată.
Ne-am oprit la mijloc de cale, am stat,
La viaţa jumătate, de amândoi cercetată.
Mâna ta într-a mea. Luminată,
Faţa mea de surâsul tău luminat.
La viaţa jumătate, de amândoi cercetată.
Mâna ta într-a mea. Luminată,
Faţa mea de surâsul tău luminat.
Şi, azi, iarăşi te duci… Şi la plecare
Ochii tăi plânsul nu-i păienjeneşte
Şi nu simţi nici durerea pentru depărtare.
Ochii tăi plânsul nu-i păienjeneşte
Şi nu simţi nici durerea pentru depărtare.
Eu singur stau, cu faţa întoarsă în tăcere
Spre chipul tău întors care descreşte
La capătul drumului opus şi piere.
Spre chipul tău întors care descreşte
La capătul drumului opus şi piere.
Olavo Bilac
Antologie © Mircea Florin Șandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu