Lecția de abis

Prea târziu ai venit fericire
prea târziu ai cântat întomnata mea carne!
Aici unde se-amesteca minciuna cu plânsul amar
și în orice om un Petru se leapădă
am putea asculta împreună mezza-voce a lamentației
am putea decripta istorii sigilate
sau vedea cum se vinde schimonosita legendă a legendei
și se recondiționează bandajele istoriei.

Sunt cel ce aprinde ruguri de vorbe.
Pot privi mâna care scrie și mâna care cerșește lumina
și aripile de ceară topindu-se-ncet
și mâna aruncatoare de pietre de ținut moartea la doi pași mai încolo.

Cui să-i pese că am în așternut o icoană?
După draperii același teatru cu păcate egale
aceeași lună subțiata de plopi.
Iar de va apărea celălalt
se va-mpiedica de ferestre. 

Daniel Corbu