Scrisoare în vid

Mircea Florin Şandru

7 ore · 

CRINI ÎN CENUŞA ZILEI ©
– lirică feminină românească şi universală –

Peste pământul dumitale frunzele cădeau în hău,
Şi-acum mai miroase-a pământ.
Simt că râzi! – În fericita trăsurică de drumeţie pitit!
Luna e sus.
Ascultă-mă, mortule, ascultă-mă, dragul meu,
Totuşi, îmi aparţii, ca prin legământ
Al meu – atât de netăgăduit şi de nepotrivit,
Ca acest braţ supus.

Iar cu bocceluţa, devreme, veni-voi, până dimineaţa cade,
La uşa spitalului.
Dumneata pur şi simplu ai plecat în ţările calde,
Spre-ntinsul oceanului.
Da, v-am sărutat! V-am vrăjit, cât se poate!
Râd de bezna de dincolo de mormânt, fioroasă!
Eu nu-i cred morţii! Vă aştept de la gările toate –
Acasă!

Las’ să se scuture frunzele; spălate şi şterse
Fie cuvintele pe panglici de doliu, la groapă.
Dar, dacă pentru lumea întreagă sunteţi mort, reiese –
Şi eu sunt moartă.

Bineînţeles, văd, simt, – vă presimt aievea.
- Pe ale dumitele coroane care-ar fi rostul
benzilor?! –
Nu, nu v-am uitat şi nu vă voi uita
În vecii vecilor.

Unor atare promisiuni le cunosc lipsa de sens,
Ştiu de-al lor impuls insipid.
- Scrisoare în infinit. – Scrisoare în nemărginit univers. –
Scrisoare în vid.

Marina Ţvetaeva 

[Imperiul Rus, URSS, cu intervale mai lungi sau mai scurte de şedere la Berlin, Praga şi Paris, n. 1892 - d. 1941, prin sinucidere, din cauza unei depresii puternice generate de asasinarea de către boşevici a soţului ei şi de detenţia în „gulag”, timp de 16 ani, a fiicei lor, Ariadna] – Scrisoare în vid (lui P.E), poem publicat în revista "Ramuri", Craiova, nr.5-6, 2008, traducere şi prezentare de Leo Butnaru.