Aud un strigăt

Peste mare, încet, s-a lăsat seara,
Am rămas doar eu, lângă foc, spre cer privind.
În infinit, încercând să-mi găsesc uitarea,
Într-o altă lume din care voi fi venind.

Aud un strigăt
Și nu știu de unde vine.
Aud un strigăt,
Parcă mă cheamă pe mine.

Un bătrân, în alb, a venit, ca o minune.
Eu, uimit, l-am întrebat:  „Cine ești?“
În mâini avea o carte, spunându-mi:
„acesta-i un dar pentru tine“
Dar, îndat' s-a făcut nevăzut...
Unde ești ?

Dacă tu, acolo, exiști
Într-o lume în care eu nu pot ajunge,
Ajuta-mă și nu mă lăsa,
Aici, un străin,
Aici, un muritor.
O, Doamne ! 

Laurențiu Cazan