CRINI ÎN CENUŞA ZILEI ©
– lirică feminină românească şi universală –
Ce proaspătă mireasmă de cătină, de coajă
Şi de polen şi sevă în jur s-a risipit;
Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;
Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.
Şi de polen şi sevă în jur s-a risipit;
Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;
Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.
Frunzişurile limpezi par creţe, moi dantele;
Şi iarba şi sămânţa şi mugurul verzui,
Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;
Nu-i primavară numai, deşi nici vară nu-i!
Şi iarba şi sămânţa şi mugurul verzui,
Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;
Nu-i primavară numai, deşi nici vară nu-i!
Ce străluciri, ce poze de încântare pline!
Flori de migdal şi piersic, corolele clătind,
Vibrează ca o roză roire de albine,
Cu inimi parfumate şi guri spre noi tânjind.
Flori de migdal şi piersic, corolele clătind,
Vibrează ca o roză roire de albine,
Cu inimi parfumate şi guri spre noi tânjind.
Nimic nu mişcă. Pacea-i deplină în natură!
Pe la fereste, storuri de trestii odihnesc;
Chiar gâzele-n nisipuri, sub umbră de răsură,
Au ameţit de parcă, sfârşite, se topesc.
Pe la fereste, storuri de trestii odihnesc;
Chiar gâzele-n nisipuri, sub umbră de răsură,
Au ameţit de parcă, sfârşite, se topesc.
Nu simţi nimic, nici vârstă, nici doruri, nici regrete;
Eşti un copil, ce cată, nestânjenit şi pur,
Cu braţele intinse, pe ţărm să se desfete
Pe pajiştea tivită de cerul de azur.
Eşti un copil, ce cată, nestânjenit şi pur,
Cu braţele intinse, pe ţărm să se desfete
Pe pajiştea tivită de cerul de azur.
Ce bun, ce lent e totul, ce linişte descinde...
Şi totuşi, obsedante, moi griji parcă respir;
Brusc, liniştea aceasta tot sufletu-mi cuprinde.
O, Doamne, Doamne, iată: e-aproape un delir!
Şi totuşi, obsedante, moi griji parcă respir;
Brusc, liniştea aceasta tot sufletu-mi cuprinde.
O, Doamne, Doamne, iată: e-aproape un delir!
Anna de Noailles [1876-1933] – Amiază paşnică, din volumul "Anna de Noailles, Dispreţul vanităţii", Editura Helicon, Timişoara, 1995, traducere de Lazăr Iliescu, după volumul original "Le coeur innombrable", Editura Calman-Lévy, 1901. Anna de Noailles, născută Brâncoveanu, este o scriitoare franceză cu rădăcini româneşti, membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze, care i-a acordat Marele Premiu pentru Literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu