CRINI ÎN CENUŞA ZILEI ©
– lirică feminină românească şi universală –
– lirică feminină românească şi universală –
Când inima mi-e plină de iubire
Ca mine nimeni nu e fericită –
Aud atunci chiar iarba cum palpită,
Oricare şoaptă-a ei mi-e înţeleasă,
Stăpâna lumii parc-aş fi din fire
Când inima mi-e plină de iubire.
Ca mine nimeni nu e fericită –
Aud atunci chiar iarba cum palpită,
Oricare şoaptă-a ei mi-e înţeleasă,
Stăpâna lumii parc-aş fi din fire
Când inima mi-e plină de iubire.
Ca lumea toată-atuncea sunt bogată,
De la oceane până la pâraie,
Rămân o fetişcană – vâlvătaie
Mă aprind ca un chibrit fără-a mă stinge –
Cântările cele mai dulci deodată
Că sunt aşa bogată mă arată.
De la oceane până la pâraie,
Rămân o fetişcană – vâlvătaie
Mă aprind ca un chibrit fără-a mă stinge –
Cântările cele mai dulci deodată
Că sunt aşa bogată mă arată.
Oricare taină-atunci o pot pătrunde,
Tristeţile mă ocolesc cu toate,
Spre seară ochiu-mi vesel îmbătat e –
Când e aşa iubită fetişcana,
Atunci mă rog cum ştiu eu pentru viaţă,
Căci mă iubesc toţi oamenii de-oriunde.
Tristeţile mă ocolesc cu toate,
Spre seară ochiu-mi vesel îmbătat e –
Când e aşa iubită fetişcana,
Atunci mă rog cum ştiu eu pentru viaţă,
Căci mă iubesc toţi oamenii de-oriunde.
Iar el când mă priveşte cu iubire
M-aş zbate ca un clopot cu putere,
Aş vrea să scot doar sunete de miere
În zori prin ceru-atâta de albastru...
Zâmbesc şi râd. Şi râd de fericire
Când inima mi-e plină de iubire.
M-aş zbate ca un clopot cu putere,
Aş vrea să scot doar sunete de miere
În zori prin ceru-atâta de albastru...
Zâmbesc şi râd. Şi râd de fericire
Când inima mi-e plină de iubire.
Lumina-mi, nimănui de nu-i e dragă,
Spre suflet mi se lasă o tăcere –
Se-apleacă-atuncea florile-n durere
Şi-n chinuri munţii umeri-şi coboară...
N-am bucuria soarelui întreagă
Când n-am în inimă o fiinţă dragă.
Spre suflet mi se lasă o tăcere –
Se-apleacă-atuncea florile-n durere
Şi-n chinuri munţii umeri-şi coboară...
N-am bucuria soarelui întreagă
Când n-am în inimă o fiinţă dragă.
Medeea Kahidze
[URSS, Republica Georgia, n. 1933] – Când iubesc, din volumul „Antologia poeziei gruzine (sec.XII-sec.XX)”, Editura Minerva, BPT, 1974, antologie, traducere şi note de Dumitru M. Ion, prefaţă de Marcel Petrişor; eseu despre poezia gruzină de Ghiorghi Ţiţişvili.
Că ţi-am fost dragă
RăspundețiȘtergereDoar de-aceea cânt, că ţi-am fost dragă,
în stinsa vreme,
şi-n soare, şi când vara se vesteşte,
şi-n ploaie, şi-n troiene,
doar de-aceea cânt, că ţi-am fost dragă.
Doar într-o noapte m-ai ţinut în braţe,
şi gura mea-i de tine sărutată,
de-aceea-s ca un crin involt, frumoasă,
şi încă de fior sunt scuturată,
de-aceea doar, că m-ai ţinut în braţe.
De-aceea doar, că ochii-ţi mă priviră,
cu suflet în priviri,
mi-am pus pe frunte, mândră, diadema
adâncei mele firi,
de-aceea doar, că ochii-ţi mă priviră...
De-aceea m-am născut, că ţi-am fost dragă,
de-aceea îmi fu veacul dăruit,
şi într-o viaţă goală, nemplinită
destinul meu s-a împlinit,
de-aceea m-am născut, că ţi-am fost dragă.
De-aceea doar, că dulce-ţi fu iubirea,
eu am trăit – ca mai deplin
tu să visezi, frumosule stăpân,
şi pier atât de lin,
de-aceea doar, că dulce-ţi fu iubirea.
Maria Poliduris
Fanatism
RăspundețiȘtergerePierdută-s când în vis mi-apari în faţă,
Orbiţi mi-s ochii când te pot privi.
Tu nu eşti doar raţiunea mea de-a fi
Pentru că eşti întreaga mea viaţă.
Nimic nu văd şi mintea mi-e în ceaţă.
Mereu citesc, trecând prin lume-aci
Un tainic op, al fiinţei tale vii,
Acelaşi basm ce tot nu se învaţă.
„Fragil e totu-n lume, trece, vine...”
Când ei îmi spun aşa, vorbeşte-n mine
Divina gură gingaşă: iubitul.
Şi te privesc şi spun, îngenuncheată:
„Pot lumi să zboare, astrele să cadă,
Tu eşti ca Domnul: Început, Sfârşitul!”
Florbela Espanca