Am visat acest vis şi
încă-l mai visez
şi-l voi visa cîndva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea şi tu.
Acolo, într-o faţetă a noastră şi a lumii-ntregi
val după val se sparge-n ţărm:
şi-n val o stea, o pasăre, un om
val după val – real şi vis şi moarte.
Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decît Viaţa, iar în genunchi eu cad
în faţa miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări şi oraşe, sclipind şi strălucind prin fum.
O mamă plînge luîndu-şi pruncul pe genunchi.
şi-l voi visa cîndva încă o dată.
Totul se repetă întru sine, totul se va reîntrupa,
iar visul meu îl vei avea şi tu.
Acolo, într-o faţetă a noastră şi a lumii-ntregi
val după val se sparge-n ţărm:
şi-n val o stea, o pasăre, un om
val după val – real şi vis şi moarte.
Iar timpul nu contează. Am fost, exist, voi fi.
Nu e miracol mai mare decît Viaţa, iar în genunchi eu cad
în faţa miracolului, singur ca orfanii,
singur între oglinzi, captiv în apa lor,
mări şi oraşe, sclipind şi strălucind prin fum.
O mamă plînge luîndu-şi pruncul pe genunchi.
Arseny Tarkovsky
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu