Copacul

M-am înfrățit cu un copac. Mi-am frecat fruntea de scoarța lui până am sângerat. I-am desenat o inimă roșie cu degetul înmuiat în sânge și i-am sărutat-o. L-am și întrebat: de ce, Copacule, inima ta e mai plină decât inima mea? L-am cuprins cu brațele și mi-am frecat obrazul de trunchiul lui până am sângerat. Chiar și de-aproape, obrazul lui se arăta tot mai curat. L-am sărutat pe frunze, l-am mângâiat pe crengi, i-am povestit la rădăcini și l-am împovărat… Așa s-a petrecut o noapte… am plâns în brațe c-un copac și poate m-a iertat.

Paul Arva

(Mina de gânduri, Editura Adenium, 2014, Sărutul (2), Măiastra, 2015)