Renaștere

Până la urmă fiecare rămâne singur după-Aceea
care poate fi după iubire sau despărţirea pentru un timp
sau pentru totdeauna
Totul este destinat despărţirii
Numai amăgirea fată pierdută ne dă târcoale
legându-ne ochii cu o năframă de violete
curând destrămată

Cu cât eşti mai fericit şi mai mult timp
cu atât trăznetul te pândeşte cu mai multă încordare
ca să-ţi despice funtea
Toate lucrurile au un rost sau niciunul
gândeşte-te sau, poate, mai bine, simte
sau, şi mai bine, cine ştie, nu mai gândi deloc

Cel mai fericit lucru este să te urci pe o scară
destul de înaltă, să intri în subsuoara podului,
să-i adulmeci fânul care nu minte niciodată,
şi de acolo să sari în noapte
cu o umbrelă, ca în vremea copilăriei,
şi să simţi că eşti mic şi că n-ai vrea să mai devii niciodată mare
şi umbrela să şiroaie până jos de stele
şi când ai atins cu picioarele pământul
să fii mic de tot

şi să-ţi chemi mama să te ajute să te ridici...

Eugen Jebeleanu