ȘI-ATUNCI, NOI, LAȘII

Și-atunci, noi, lașii,
cărora ne plăceau seara
plină de șoapte, casele,
potecile către râu,
luminile roșii și murdare
ale-acelor locuri, durerea
îndulcită și mută –
noi ne-am smuls mâinile
din lanțul viu
și-am tăcut, însă inima
ne-a tresăltat sub năvala sângelui
și n-a mai fost dulceață
și n-a mai fost lepădare de sine
pe poteca spre râu –
– nemaifiind supuși, am învățat
să fim singuri și vii.

Cesare Pavese

Traducere: Costel Drejoi

Nu intra blând în acea noapte bună

Nu intra blând în acea noapte bună,

Bătrânețea ar trebui să ardă și să se delecteze la sfârșitul zilei;

Furie, furie împotriva morții luminii.

Deși oamenii înțelepți știu la sfârșitul lor că întunericul are dreptate,

Pentru că cuvintele lor nu scoseseră niciun fulger 

Nu intra blând în acea noapte bună.

Oameni buni, ultimul val, plângând cât de strălucitor

Faptele lor fragile ar fi dansat într-un golf verde,

Furie, furie împotriva morții luminii.

Oameni sălbatici care au prins și au cântat soarele în zbor,

Și învață, prea târziu, l-au întristat pe drum,

Nu intra blând în acea noapte bună.

Oameni aproape de moarte, care văd cu o vedere orbitoare

Ochii orbi ar putea arde ca meteorii și ar putea fi gay,

Furie, furie împotriva morții luminii.

Și tu, tatăl meu, acolo pe înălțimea tristă,

Binecuvântează-mă acum cu lacrimile tale înverșunate, 

Nu intra blând în acea noapte bună.

Furie, furie împotriva morții luminii.

Dylan Thomas

Facerea lumii

Ion Mureșan – autograf aniversar

Facerea lumii 

Şi a fost seară.
Şi a fost dimineaţă.
Dar asta a fost demult.
Şi o singură dată.

Rugăciune
Luminează, Doamne, cu lumină
trupul sub lumină adunat
şarpe, rob la aur în ruină,
întru văzul Tău, nelimitat!

Luminează, Doamne, cu-ntuneric
ceasul zilei cel întunecat,
sufletul închis în semnul sferic,
întru văzul Tău, nelimitat!

Luminează, Doamne, luminează,
smulge-mi carnea negrului păcat,
Groapă oarbă în cuvânt mi-aşază,
întru văzul Tău, nelimitat!

Colind
Lumea se leagănă-n
leagănul cerului,
în faşă ne leagă nă-
praznicul gerului.

Gândul cel rău,
vaier şi plângeri
nu-ncap în aer
de-atâta îngeri.

În iesle am pus
culcuş toate cărţile,
căci steaua de sus
rescrie hărţile.

Gândul cel rău,
vaier şi plângeri
nu-ncap în aer
de-atâţia îngeri.

Scrisă ni-i viaţa,
Pruncu-i promis,
se-ntinde gheaţa
pe masa de scris.

Gândul cel rău,
vaier şi plângeri
nu-ncap în aer
de-atâţia îngeri.

* * *

Lin, cristalin, picurat,
Un tril înaripat
Suie-n aerul ce-abia prevesti
O nouă zi.
Ascult, s-a pierdut...
Pare-se din pricină că-l ascultai
A tăcut.

Ah, nicicând, lângă nime,
Fie-n a zorilor limpezime,
În slava-amiezii, ori în lava-asfinţitului,
N-avui
Bucurie să ţină
Măcar cât clipa, să nu piară-nainte de-a apuca
A-mi da lumină.

Fernando Pessoa

Întrebări seara

Şi la ce bun onoarea şi la ce bun se-nchide

grădina pe curajul tău nebun

la ce bun cerul scurt care ucide

zărit deasupra glumei sfârşite – la ce bun

 

şi la ce mâine şi la ce jivine

la ce zbor de gândac lătrat de câini ?

S-au şi urcat furnicile pe tine

fierbinţi, cu lumânările în mâini.

 

La ce dezordine, la ce distrugere bătrână

pe care uluit încerci s-o spui

ca şi cum prinţul cu o carte-n mână

şi cartea arde şi nu-i pasă nimănui

 

ca şi cum nu e ultima grădină

sălbăticindu-se de-atâta fum

ca şi cum pietrele din cer, ca şi cum vina

de-a nu putea s-ar şterge, ca şi cum

 

dac-ai vorbi şi-ai spune te-ai mai putea salva

ca şi cum înc-ar fi speranţe, ca şi cum

i s-ar schimba culoarea sângelui cuiva

când te-ar vedea pe moarte, ca şi cum

 

rostind fragmente de făpturi divine

strigând neghiob nume de stele şi de câini

n-ai mai vedea cum urcă furnicile pe tine

lucioase, negre, roşii, cu lumânări în mâini.

Florin Mugur

Ploaie de mai

Ploile lunii mai
umblă prin sufletul meu, voce necunoscută,
rostind silabe în limba celor necunoscuți
ca pietrele varului.
Mă dor picioarele și totuși alerg prin sunete magice,
mă dor brațele și totuși îngenunchez și cuprind
un lemn vechi pe care e scrisă
învierea morților din satul umil.
Mă doare sufletul de multă lumină
de-aceea mă închin obscurelor drumuri
pe care-am venit prin ploaia de mai
cărăuș sau poate pastor de la munții 
Gurghiului.

Aurel Gurghianu

Lumină deasupra gropii

Lumină dansând deasupra întunericului

Şi a morţii. Lumină deasupra uriaşei gropi

Cu şobolani şi gunoaie. Lumină

Peste toţi cei care se tânguiesc, care plâng,

Care caută o ieşire. Lumină peste

Toate aceste strigăte care cad

În hăul de piatră. Lumină şi blândeţe,

Şi iertare, şi somn. Întinde mâna Ta

Cu vene subţiri şi albastre şi luminează,

Întinde mâna Ta, Doamne, şi ne miluieşte pe noi.

 

Mircea Florin Șandru

 

Lumină de august

miniaturi ©

Lumină aurie de august, când vara e-n curgere
Pe toată o strâng într-un vas şi ţi-o dăruiesc
Ţie, cea alcătuită din blândeţe
Şi din răcoarea golului alpin,
Şi din atingerea de catifea a mării.
Lumină aurie de august, strecurată prin mătase
Pe toată o strâng într-un vas şi ţi-o dăruiesc
Ţie, cea alcătuită din uimire
Şi din har, şi din smerenie, şi din bucurie.
Lumină aurie de august, atom cu atom
Pulsând în imensitatea ireală
Pe toată o strâng într-un vas şi ţi-o dăruiesc
Ţie, cea mai frumoasă, şi mai îngândurată, şi mai singură.

Mircea Florin Șandru