Nu intra blând în acea noapte bună,
Bătrânețea ar trebui să ardă și să se delecteze la sfârșitul zilei;
Furie, furie împotriva morții luminii.
Deși oamenii înțelepți știu la sfârșitul lor că întunericul are dreptate,
Pentru că cuvintele lor nu scoseseră niciun fulger
Nu intra blând în acea noapte bună.
Oameni buni, ultimul val, plângând cât de strălucitor
Faptele lor fragile ar fi dansat într-un golf verde,
Furie, furie împotriva morții luminii.
Oameni sălbatici care au prins și au cântat soarele în zbor,
Și învață, prea târziu, l-au întristat pe drum,
Nu intra blând în acea noapte bună.
Oameni aproape de moarte, care văd cu o vedere orbitoare
Ochii orbi ar putea arde ca meteorii și ar putea fi gay,
Furie, furie împotriva morții luminii.
Și tu, tatăl meu, acolo pe înălțimea tristă,
Binecuvântează-mă acum cu lacrimile tale înverșunate,
Nu intra blând în acea noapte bună.
Furie, furie împotriva morții luminii.
Dylan Thomas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu