Cutia de conservă

Ancelin Roseti:

„Dar iată-l pe tata! bătrânul meu tată ce cântă din frunza totemică o simfonie cu nervii tari

şi mă aşteaptă să încreştinez manuscrisele cu fierul înroşit,

şi să-mi dau în vileag ciobul de sticlă din talpă,

căci nu e zi căreia să nu-i fi câştigat zorii aburinzi, la ruletă,

și nu e noapte

să

nu fi pierdut la zaruri măruntaiele vreunui sfânt spongios:

„Grăbeşte-te!” — iar eu alerg, prin gările pustii, spre el, cum spre o sărbătoare a spunerii

pe șleau, trecând cu

vederea celebre coșmaruri, ducând cu vorba mari nașteri de acrobați, dar e atât de târziu...,

că toate spaimele îmi sunt la îndemână — și pașii mei rămân chirciți la

pragul semeț al intrării în Om, și ochii mei devin patrii cu ciocurile însângerate de adevăr.”

Daniel Vorona