Cum să fii scund și caraghios
și cu barca ca un văl de mireasă
și cu ochi albaștri
și cum să fii bătrân
și cu hainele ude de lacrimi
și cum să țopăi totuși fericit!
Pe patul meu
dansează beat bătrânul prinț
cu cartea-n brațe.
Îi șiruie udă cămașa pe umeri
îi piuie nasturii veseli -
el țopăie plin de scântei și de țepi
Și ce e scris în cartea Bătrânului? Destinul
meu obosit. Dansează lent. Spre seară
ouă mici, străvezii, îi curg dulce din păr.
De behăit, ce bâlbâială de petale!
Alunecă moale pe-o lacrimă. Uite, se ține
de cartea ce-i tremură leneșă-n brațe.
Și nu-mi mai e frică și nu-mi mai e frică.
Ce fraged e! Capul meu trist și muncit
îndrăznește să râdă.
Florin Mugur
