Întrebări seara

Şi la ce bun onoarea şi la ce bun se-nchide

grădina pe curajul tău nebun

la ce bun cerul scurt care ucide

zărit deasupra glumei sfârşite – la ce bun

 

şi la ce mâine şi la ce jivine

la ce zbor de gândac lătrat de câini ?

S-au şi urcat furnicile pe tine

fierbinţi, cu lumânările în mâini.

 

La ce dezordine, la ce distrugere bătrână

pe care uluit încerci s-o spui

ca şi cum prinţul cu o carte-n mână

şi cartea arde şi nu-i pasă nimănui

 

ca şi cum nu e ultima grădină

sălbăticindu-se de-atâta fum

ca şi cum pietrele din cer, ca şi cum vina

de-a nu putea s-ar şterge, ca şi cum

 

dac-ai vorbi şi-ai spune te-ai mai putea salva

ca şi cum înc-ar fi speranţe, ca şi cum

i s-ar schimba culoarea sângelui cuiva

când te-ar vedea pe moarte, ca şi cum

 

rostind fragmente de făpturi divine

strigând neghiob nume de stele şi de câini

n-ai mai vedea cum urcă furnicile pe tine

lucioase, negre, roşii, cu lumânări în mâini.

Florin Mugur

Stele

O, sfintele stele nemuritoare, sus deasupra muritoarei mele frunţi,
Unde credinţa, cu copilăroasa-i înflăcărare naivă îmi făgădui-ntr-o zi cerul,
Când mi s-or fi-nchis de veci ochii şi-mi va fi trupul coborât în mormânt!
O, tăcutele stele de neînţeles! o, tainică armie a nopţii!

Dragul meu, ziua-i cu-atâta zgomot şi proză, furată de ce-i mărunt şi material,
Iar oamenii sufletu-şi tăgăduie şi nimeni nu vânează veşnicia.
Vino cu mine unde ne cheamă noaptea cea sfântă cu ochii de stele,
Unde-o adiere de dragoste ne-nvăluie şi ne-adapă din cupa ei speranţa.

Împreună ori fiecare singur într-o zi noi doi vom muri-mpreună, dragule,
Şi-i atât de adânc mormântul şi cerul e-aşa de înalt şi nimeni
nu ştie dacă Dumnezeu trăieşte,
Şi eu n-am decât glasul inimii mele făgăduindu-mi cerurile
Şi nemuritoarele stele, sus, deasupra muritoarei mele frunţi.

Hélene Swarth

Iarna stelele

Iarna stelele
Sunt atât de departe,
Că nu poți să le vezi
Prin singurătate.
Iarna mările
Sunt atât de străine,
Că nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.
Iarna morții
Sunt atât de reci,
Că îngheață pământul
Emisferei de veci. 

Ana Blandiana