Ceea ce rămîne

Ceea ce rămîne sfîșietor după toate plecările mîndria de a fi întreg, tîrziu cînd nu mai ești aproape nimic
poetul – nodurile unui nuc bătrîn în care se sparg cuțitele de argint ale grabei
poetul – nu se mai zăresc din tine
decît urmele lăsate de ceilalți
una dintre ele
(dar trebuie să te apropii mult, altfel nu vezi nimic)
are forma unei aripi de vultur
o urmă
poate o rană
munca unei dureri prelungite.
Și numai ironia
cu nările blînde și subțiri ca hîrtia de biblie
suflîndu-ți în palmă
și numai nobila, numai înalta arteră aortă curbîndu-se în bezna trupului ca o superba cîrjă de episcop.

Florin Mugur

http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2016/04/poemul-saptamanii-florin-mugur-si.html

https://www.lapunkt.ro/2021/06/profesorul-in-memoriam-florin-mugur/

Fii liniștit

lui I. Negoițescu

Fii liniștit: ceasornicul e-ntors.

Copii, de-a bușilea, al căror tors
fragil ascunde-o lâncedă cruzime,
stârniți de vechi chimvale și enzime,
se suie, zi de zi, pe triste scări
ornate în graffiti cu măscări,
julindu-se și limpezind tavane
de lilieci cu aripile vane,
până la pragul blând de unde-ajung
să-ncline-n ochii lor orașul ciung,
și unde ploaia clipelor lehuze
li se prelinge sfârâind pe buze
din zimții albi cu leneșe tincturi
ai unei nevizibile structuri
de roți și pârghii cânepii ce-și poartă
în cercuri iuți alcătuirea moartă,
și unde cu surâsul lor fudul
îndoapă zilnic searbădul pendul
cu glas de bronz și pipăit statornic.
Fii fără grijă: vaca e-n ceasornic.
Dar, mai întâi, vei auzi un fel
de zvon, parcă țânțarii anofel
încazarmați în turn, la primărie,
și-ar sfărâma elitra viermărie
într-o suavă râșniță de scrum.
Apoi, auzul tău, ieșit în drum
cu-ncheieturi de vânt scăzând în cuget,
va fi sorbit și sfâșiat de muget.

Ștefan Augustin Doinaș