Irina

Îmi amintesc o casă de cărămidă
şi o alee lungă, coborând către o curte întunecoasă
în care iarba necosită se ridica în august
până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei,
prăbuşit printre scaieţi, gângănii, tufe de cimişir – şi lumea
încetinind lent,

în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o
părăsire totală. Surâzând extatic.
Am în minte glezna aceea subţire (doar puţin înroşită
de bareta sandalei)
şi pulpa albă, aproape cântând,
înfiorată de vântul stârnit din senin.

Au trecut aproape doi ani.
Este vară din nou, un anotimp copleşitor
ce îmi dictează şi cea mai simplă mişcare.
Trupul ei s-a împlinit între timp, părul îl poartă mai lung
(mi se spune), iar furia, ei bine,
furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea lucruri şi vorbe.

Sunt un om politicos şi singur
imaginându-şi tot mai des
o casă de cărămidă
şi o alee lungă,
coborând către un loc întunecos şi rece,
fără întoarcere.

Claudiu Komartin 

https://soundcloud.com/casa-de-editur-max-blecher/sets/17-poeme-de-dragoste-si-un-pantoum-imperfect-de-claudiu-komartin-audiobook?ref=clipboard&p=a&c=0&utm_campaign=social_sharing&utm_medium=text&utm_source=clipboard

Fii liniștit

lui I. Negoițescu

Fii liniștit: ceasornicul e-ntors.

Copii, de-a bușilea, al căror tors
fragil ascunde-o lâncedă cruzime,
stârniți de vechi chimvale și enzime,
se suie, zi de zi, pe triste scări
ornate în graffiti cu măscări,
julindu-se și limpezind tavane
de lilieci cu aripile vane,
până la pragul blând de unde-ajung
să-ncline-n ochii lor orașul ciung,
și unde ploaia clipelor lehuze
li se prelinge sfârâind pe buze
din zimții albi cu leneșe tincturi
ai unei nevizibile structuri
de roți și pârghii cânepii ce-și poartă
în cercuri iuți alcătuirea moartă,
și unde cu surâsul lor fudul
îndoapă zilnic searbădul pendul
cu glas de bronz și pipăit statornic.
Fii fără grijă: vaca e-n ceasornic.
Dar, mai întâi, vei auzi un fel
de zvon, parcă țânțarii anofel
încazarmați în turn, la primărie,
și-ar sfărâma elitra viermărie
într-o suavă râșniță de scrum.
Apoi, auzul tău, ieșit în drum
cu-ncheieturi de vânt scăzând în cuget,
va fi sorbit și sfâșiat de muget.

Ștefan Augustin Doinaș

Prima zăpadă

Profesorul adună extemporalele:

1) ce e bun 2) ce e rău
3) ce e greu 4) ce e ușor

            Bună e libertatea. Viața. Compotul de piersici.
            Lucrul curat. Să ajuți un prieten.
            Bine e să trăiești cât mai bine.

            Rău e să spargi un geam. Să pui piedici.
            Să nu trăiești. Războiul. Uitarea.
            Să dai cu pietre. Să treci strada în goană.

            Greu e să spui adevărul. O rangă de fier.
            Un corp în univers. Să trăiești cu teamă.
            Să rămâi singur.

            Ușor e bobul de grâu. Să faci tot ce-ți place.
            Văzduhul. Un fulg. Să te joci.
            Să creezi o minciună.

„Mai bine îi întrebam
ce culoare are prima zăpadă”, își spune profesorul.
Elevii murmură. Își vorbesc la ureche.
O fată izbucnește în plâns.

GreteTartler

din Scrisori de acreditare (1982)

Vreau să te cred când spui

că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
şi cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă ducă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristeţe
seara către abator

Claudiu Komartin

Visul lui Adrian

el desena marea în jurul mării,

pe care de altfel nu a văzut-o cu-adevărat
decât foarte târziu

în viață – iar asta nu l-a dezamăgit, doar

l-a făcut să se retragă puțin

în el însuși, să-și verifice inima

ca pe niște degete pline de cretă

și să încerce o bucurie nouă, singura

pe care a aflat-o după mult timp,

cu toate că undele foșneau

altfel decât crezuse,

și orizontul îi spunea altceva decât

își imaginase atâția ani,

iar stabilopozii cenușii îi păreau siluetele

unor mame care povestesc liniștit,

în timp ce-și așteaptă copiii

cât s-au făcut nevăzuți –

și și-a amintit că de fapt

până atunci numărase, foarte încet,

de la unu la treizeci și doi, că

nu mai dădea nimeni vina pe el, că venise

în sfârșit vremea să nu mai plângă,

ci să intre

și să îi caute,

unul câte unul, printre valurile îndurătoare.

Claudiu Komartin