Profesorul
adună extemporalele:
1) ce e bun 2) ce e rău
3) ce e greu 4) ce e ușor
3) ce e greu 4) ce e ușor
Bună e libertatea. Viața. Compotul de
piersici.
Lucrul curat. Să ajuți un prieten.
Bine e să trăiești cât mai bine.
Lucrul curat. Să ajuți un prieten.
Bine e să trăiești cât mai bine.
Rău e să spargi un geam. Să pui piedici.
Să nu trăiești. Războiul. Uitarea.
Să dai cu pietre. Să treci strada în goană.
Să nu trăiești. Războiul. Uitarea.
Să dai cu pietre. Să treci strada în goană.
Greu e să spui adevărul. O rangă de fier.
Un corp în univers. Să trăiești cu teamă.
Să rămâi singur.
Un corp în univers. Să trăiești cu teamă.
Să rămâi singur.
Ușor e bobul de grâu. Să faci tot ce-ți
place.
Văzduhul. Un fulg. Să te joci.
Să creezi o minciună.
Văzduhul. Un fulg. Să te joci.
Să creezi o minciună.
„Mai
bine îi întrebam
ce culoare are prima zăpadă”, își spune profesorul.
Elevii murmură. Își vorbesc la ureche.
O fată izbucnește în plâns.
ce culoare are prima zăpadă”, își spune profesorul.
Elevii murmură. Își vorbesc la ureche.
O fată izbucnește în plâns.
din Scrisori
de acreditare (1982)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu