Sunt poeți dintre aceia rari și aleși și în-semnați care sunt mult mai mult decât poeți. Sunt dintre aceia cărora li s-a dat harul de a fi și păzitori ai Poeziei, să nu se smintească. De fapt, să nu fie smintită. Unul dintre dânșii a fost Rodian Drăgoi. Sunt fericit că mi s-a dat (o singură dată) să stăm față către față. Sunt fericit că am apucat să-i spun, atunci, cât de mult îi prețuiesc poezia, sunt fericit că am apucat să-i dăruiesc o carte, sunt fericit că am primit, la rândul meu, una. Acum, că Rodian Drăgoi a plecat, nu ne mai rămâne decât să cercetăm cu lacrimă și cu sfială "lucrurile" pe care ni le-a lăsat. Cum ar fi, bunăoară, acesta: "zadarnic cresc pe gură încă-o floare/ nici o fereastră nu vine să mă vadă// și-n jurul meu se face tot mai frig/ de parcă-aș face focul cu zăpadă// Să-ți fie somnul lin, Rodian Drăgoi...
Plecasem singur noaptea era rece în urmă se-auzea un plâns ciudat să fug voiam dar nu aveam putere că prea eram de spaimă colindat
o numai către ziuă m-am întâlnit c-un om plecat şi el să-şi caute norocul mi-a dat o vorbă bună eu am făcut la fel era prea frig şi-atunci am făcut focul
ne încălzeam tristeţea, picioarele, noroiul pe care îl duceam tăcuţi în noi fără să ştim că el ne este frate şi presimţeam venirea altor ploi
străinul a-nceput apoi să-mi spună care-i e neamul şi de unde vine târziu de tot când nu l-am mai văzut am înţeles că el venea din mine
Urletul lupilor clatină stelele
RăspundețiȘtergereMiroase a pâine şi ceru-i senin
ascultă iubito cum florile vin
şi totuşi ai sosit cuvintele îţi sunt asudate
până în zori vom trăi poemele toate
luna stă în genunchi şi spală podelele
urletul lupilor clatină stelele
acum nici păsările nu mai au contur
la noapte iubito voi veni să te fur
Rodian Drăgoi
Prăpastia dintre noi
RăspundețiȘtergereStau în genunchi pe buza ei crăpată
ninge cu fulgi enormi dintr-un perete
visului meu i-a mai căzut o roată
iar ţie-ţi mor cuvintele de sete
de când te-ai dus eu doar pe mine mă mai am
nici umbra ta nu-ncearcă să vină înapoi
numai miresmele grădinii îmi bat cu pumnii-n geam
cu genele-am să mătur zăpada dintre noi
Rodian Drăgoi
[poet şi eseist, România, 1951-2018] – Prăpastia dintre noi, din volumul “Rodian Drăgoi, Tata, Minodora şi trandafirul”, Editura eLiteratura, 2017.
Lucian Vasilescu
RăspundețiȘtergereSunt poeți dintre aceia rari și aleși și în-semnați care sunt mult mai mult decât poeți. Sunt dintre aceia cărora li s-a dat harul de a fi și păzitori ai Poeziei, să nu se smintească. De fapt, să nu fie smintită. Unul dintre dânșii a fost Rodian Drăgoi.
Sunt fericit că mi s-a dat (o singură dată) să stăm față către față. Sunt fericit că am apucat să-i spun, atunci, cât de mult îi prețuiesc poezia, sunt fericit că am apucat să-i dăruiesc o carte, sunt fericit că am primit, la rândul meu, una.
Acum, că Rodian Drăgoi a plecat, nu ne mai rămâne decât să cercetăm cu lacrimă și cu sfială "lucrurile" pe care ni le-a lăsat. Cum ar fi, bunăoară, acesta: "zadarnic cresc pe gură încă-o floare/ nici o fereastră nu vine să mă vadă// și-n jurul meu se face tot mai frig/ de parcă-aș face focul cu zăpadă//
Să-ți fie somnul lin, Rodian Drăgoi...
Zadarnic cresc pe gură încă-o floare
RăspundețiȘtergereMi-e dor de tine nu te-am văzut niciodată
zadarnic cresc pe gură încă-o floare
nici o fereastră nu vine să mă vadă
şi-n jurul meu se face tot mai frig
de parcă-aş face focul cu zăpadă
Rodian Drăgoi
RODIAN DRĂGOI
RăspundețiȘtergerePlecasem singur noaptea era rece
Plecasem singur noaptea era rece
în urmă se-auzea un plâns ciudat
să fug voiam dar nu aveam putere
că prea eram de spaimă colindat
o numai către ziuă m-am întâlnit c-un om
plecat şi el să-şi caute norocul
mi-a dat o vorbă bună eu am făcut la fel
era prea frig şi-atunci am făcut focul
ne încălzeam tristeţea, picioarele, noroiul
pe care îl duceam tăcuţi în noi
fără să ştim că el ne este frate
şi presimţeam venirea altor ploi
străinul a-nceput apoi să-mi spună
care-i e neamul şi de unde vine
târziu de tot când nu l-am mai văzut
am înţeles că el venea din mine