Rondelul rozelor de august

Mai sunt încă roze – mai sunt,

Şi tot parfumate şi ele

Aşa cum au fost şi acele

 Când ceru-l credeam pe pământ.

Pe-atunci eram falnic avânt…

Priveam, dintre oameni, spre stele;

Mai sunt încă roze – mai sunt,

Şi tot parfumate şi ele.

Zadarnic al vieţii cuvânt

A stins bucuriile mele,

Mereu când zâmbesc uit şi cânt,

În ciuda cercărilor grele,

Mai sunt încă roze – mai sunt.

Alexandru Macedonski

August

Pe luciul fără hotare
Al apelor ce-au adormit,
Din fund de haosuri răsare
Melancolia zâmbitoare
A stelelor ce-au răsărit.
Întârziat pe malul mării
Eu în adâncuri rătăcesc
Şi prins de farmecul uitării
Las jos tot lutul pământesc
Şi-n lumea naltului plutesc.
Şi când mă uit în urma mea
La discul rotunjit din tină,
Îl văd schimbat deodată-n stea,
C-o licărire de lumină
Îndepărtată, rece, lină.
Iar pe luceferii de noapte
Parcă mai lesne-i văd apoi
Că sunt pământuri vechi, răscoapte,
Că-s plânsete acele şoapte
Ce curg din spaţiuri spre noi.
O, lege! cât îmi pari de mare!…
Ce farmec pui în toate cele!…
De te-ai numi, în timp, uitare,
Sau, în distanţă, depărtare,
Tu schimbi pământurile-n stele.
Care-i privirea omenească
Pătrunzătoare de mister,
Ce-ar îndrăzni să bănuiască
Că lumea noastră pământească
Trăieşte însăşi ea în cer?

Duiliu Zamfirescu

Lumină de august

miniaturi ©

Lumină aurie de august, când vara e-n curgere
Pe toată o strâng într-un vas şi ţi-o dăruiesc
Ţie, cea alcătuită din blândeţe
Şi din răcoarea golului alpin,
Şi din atingerea de catifea a mării.
Lumină aurie de august, strecurată prin mătase
Pe toată o strâng într-un vas şi ţi-o dăruiesc
Ţie, cea alcătuită din uimire
Şi din har, şi din smerenie, şi din bucurie.
Lumină aurie de august, atom cu atom
Pulsând în imensitatea ireală
Pe toată o strâng într-un vas şi ţi-o dăruiesc
Ţie, cea mai frumoasă, şi mai îngândurată, şi mai singură.

Mircea Florin Șandru