(duet poetic)
Din nemărginirea câmpiei oltene
când toamna miresme așterne
vine pasul tău să mă-nfioare
cât de sublim amurgul pare
Doamne, ce era să fim!
sfâșiere-n strigăt – două roze
o, dulci narcoze!
doamna mea, doamna mea,
șipot albastru de cișmea
toamnă grea, toamnă grea,
suflet izgonit din ea
cu o fustă de lalea
mă visez floare
nescrisă-n calendare
rază de soare
să-ți fiu la picioare
sau poate la cingătoare
în preatârziul ierbii
acolo unde pasc cerbii
una cu pământul
și cu jurământul
îngerii să-mi poarte gândul
27 august 2013
