Rochița cu miros de vanilie

(duet poetic)

Din nemărginirea câmpiei oltene

când toamna miresme așterne

vine pasul tău să mă-nfioare

cât de sublim amurgul pare

 

Doamne, ce era să fim!

 

sfâșiere-n strigăt – două roze

o, dulci narcoze!

doamna mea, doamna mea,

șipot albastru de cișmea

toamnă grea, toamnă grea,

suflet izgonit din ea

 

cu o fustă de lalea

 

mă visez floare

nescrisă-n calendare

rază de soare

să-ți fiu la picioare

sau poate la cingătoare

 

în preatârziul ierbii

acolo unde pasc cerbii

 

una cu pământul

și cu jurământul

îngerii să-mi poarte gândul

27 august 2013

Spre alte Duminici

Dragnea Gabriel a distribuit un link.

Sfârșitul piesei în care spuneam că în mine încolțesc,
se hrănesc, se miră și cresc doar tăcerile...

În ziua în care nu voi mai putea iubi nicio umbră
care dansează pe fruntea unui înger,
când nu voi mai putea scrie poeme cu păsările oarbe
care și acum îmi ciugulesc din suflet
ca dintr-o pâine caldă...
în ziua în care nici măcar anotimpurile
nu-mi vor mai bate pe umăr să-mi spună "bună ziua, poetule",
voi da un anunț în ziar
că plec spre alte Duminici, în alt calendar.

Nu-i așa că în roua dimineților sunt lacrimi de sfinți?
...peste trupuri bolnave, în plâns de copii, peste fluturi, în muguri?

Gabriel Dragnea
din volumul în lucru „Regizorale“