Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom
întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat.
Vor fi apusuri aurii, Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat, Cum apele
se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec pe viori.
Sau cum se-ntoarce, tremurat, Pierdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi, Şi cei de
azi, cu paşii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi, Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi, Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum, Uşor,
ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni.
Toţi cei de ieri în cei de-acum, Cum trec fântânile-n fântâni.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil, În
toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l Vor spune alţii după noi.
Şi-n cântecul pe care şi-l Vor spune alţii după noi.
Noi, cei pieduţi, re-ntorşi din zări, Cu
vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem şi-n disperări, Şi-n răni ce -n piepturi se ascund.
Ne-napoiem şi-n disperări, Şi-n răni ce -n piepturi se ascund.
Radu Gyr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu