Ce ştii tu despre
lacrima zeilor?
Aici, în palma aceasta,
s-a odihnit o clipă
în drumul ei spre
pământ,
aici şi-a căutat
strălucind intens albia,
era linia vieţii...
Ce ştii tu, iubito,
despre lacrima zeilor?
Palma mea este arsă,
ca un câmp
pe care s-a prăbuşit
soarele.
Florin Costinescu
Fără întoarcere
RăspundețiȘtergereCălătoria noastră se opreşte
sub acest cireş în care fructele
nu ajung niciodată la coacere,
drumul e cu atât mai neted,
mai fără oprelişte,
cu cât este fără întoarcere...
câteodată cireşul lasă locul dudului,
nucului, salciei sau măslinului,
ceea ce se mai poate numi
jocul destinului...
Florin Costinescu
Balans întrerupt
RăspundețiȘtergereO lacrimă totul a fost la-nceput,
rotindu-se, ne-a născut, ne-a-ncăput,
Înotam liberi în pupile de peşti,
zvâcnind tot la des spre cele cereşti,
Ţărmii surpaţi lunecau rând pe rând,
nu se visau încă pământ,
Şi totuşi căzu, trăznet, prima fărădelege:
a lacrimei care-ncepu să sece...
Florin Costinescu
Citirea unei poezii bune…
RăspundețiȘtergereCitirea unei poezii bune este comparabilă
cu descoperirea neaşteptată a unei stele încă
necunoscute,
cu descifrarea nesperată a unui mesaj dintr-o lume
viitoare,
cu ieşirea, în zorii zilei, pe o faleză în care
urmele de pescăruşi imită scrieri dispărute
uneori, cu o plimbare în aer liber,
după o lungă convalescenţă
sau chiar cu o fereastră secretă,
oferită, salvator, de destin,
prin care poţi evada din starea de ostatic
al literelor scrise, din orgoliu, cu majuscule,
O poezie bună, de fapt,
nu poate fi citită până la capăt,
decât cu mare precauţie, bucuriile
pot atinge şi ele punctul de explozie,
poţi ajunge uşor pe tărâmuri nebănuite,
te poţi rătăci, fără putinţa de a te regăsi mult timp
pe tine însuţi,
da, întorcând doar o filă,
recitind doar un vers…
Eu am citit odată, de mult, o poezie bună
pe nerăsuflate, întreagă,
şi am ajuns la capătul pământului…
Ştie cineva unde este capătul pământului?
Cum ai putea găsi calea înapoi
fără să ştii unde ai ajuns?
Oricum, acolo nu existau oficialităţi
care să acorde viză
pentru o şedere prea lungă…
Florin Costinescu