Ia-mă de mână și-n joc
să ne prindem,
ia-mă de mână și mă vei
iubi:
florii aidoma ne vom
aprinde,
o singură floare, asta
vom fi.
Și versul e-același,
pe-aceeași cântare,
cu pasul așijderea vom
dănțui:
asemenea spicelor,
unduitoare,
asemenea spicelor,
astfel vom fi.
Rază ești și Speranța
mă cheamă
dar până și numele ți-l
vei uita:
vom fi doar un dans și
nimic n-om lua-n seamă,
acolo pe deal și nimic
altceva.
Gabriela Mistral
Traducerea Cristina
Hâncu
Ploaie lentă
RăspundețiȘtergereAceastă apă sfioasă şi tristă
ca un copil suferind,
înainte de a atinge pământul,
cade murind.
Copac înlemnit, vânt suspendat
şi în tăcerea-ngheţată,
aceste lacrimi amare ce cad
în niciodată.
Cerul e ca o imensă
inimă ce se deschide amară.
Nu plouă. E-o sângerare
prelungă, uşoară.
Oamenii nu simt această lingoare
stând în cămine la cald;
mâhnitele ape care coboară
din înaltul înalt.
Această-ndelungă, apăsătoare
cădere de ape ce se abat
peste pământul ce zace şi moare
abandonat.
Plouă. Tragic şacal, noaptea
pândeşte în munţi undeva –
ce va naşte pământul în umbra
udă şi grea?
Mai puteţi dormi când afară
cade, venind de departe,
apa aceasta inertă, mortală,
soră cu moartea?
Gabriela Mistral
El mă sărută
El mă sărută, şi iată-mă acum alta, alta prin pulsul
venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respiraţia altuia
pe care o simt în respiraţia mea. Trupul
mi s-a înnobilat precum inima mea...
Un parfum de flori în respiraţia mea! Totul prin el,
care se odihni pe mine ca
roua pe ierburi.
Gabriela Mistral
Rușine
Mă fac frumoasă – când te uiţi la mine –
Ca iarbă-nrourată-n dimineaţă;
Nici stuf înalt, nici rău cu ape line
Nu-mi recunosc strălucitoarea faţă.
De gura mea cea tristă mi-e ruşine,
De asprii mei genunchi, de vocea spartă;
Acum când ochii-ţi au privit spre mine,
Săracă sînt şi despuiată parcă.
Nu vei află nicicând o piatră-n cale,
Mai goală, într-a zorilor sclipire,
Decât femeia-al cărei cânt de jale
L-ai auzit şi-ai prins-o în privire.
Eu voi tăcea, spre-a nu da tuturora
Prilej să-mi afle-adânca-nseninare,
După a frunţii mele auroră
Şi după mâna mea tremurătoare.
E noapte-n rouă iarba e culcată.
Priveşte-mă-ndelung şi cu blândeţe,
Ca-n zori, la râu, femeia sărutată
De tine, să aducă frumuseţe.
Gabtiela Mistral
Și un citat pe care nu-l mai aud
Iubesc lucrurile pe care nu le-am avut niciodată la fel ca şi pe acelea pe care nu le mai am. (Gabriela Mistral)