mai 22, 2017

Și noi

în mijlocul lumii
ca pe o culoare
despre care nu ştie nimeni
din când în când, îţi şterg trupul
de ploi
şi te învelesc în sângele meu
să nu tremure în tine
noaptea

în sânii tăi rătăcesc trepte
munţi cu păsări pe umeri
şi un acoperiş cu fruntea goală
sub care se risipesc tăceri
zâmbete
şi noi
străini


Daniel Dăian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu