Dar tu cine ești, care ți-e numele
altul decât cel pe care-l rostesc în
somn,
unde nu e amintirea lumilor pe care
le-ai întemeiat
ori le vei întemeia
Ce e ascuns sub numele pe care-l șoptesc
cu o foame mult mai bătrână ca noi
cu o sete prea nouă
ca să se fi învelit în cuvinte.
Ce ești pentru mine
tu, domn peste multe vieți,
labirintul zilelor îmi arată
mereu un altul
de câte ori deschid ochii.
Doar cuvintele mele întreabă, nu eu
nu eu care aud cu întreaga ființă
simt cu auzul, gust, ating, suspend
peisaje
care au lunecat dincolo de orizont.
Pod peste apă
și păinjenișul peste hău
bucuria
adăugată la bucurie
răspunsul, poate, salvator
Ioana Ieronim
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCaptivitate
ȘtergereM-ai înlănțuit
ai aruncat în jurul meu cuțite
ca într-un vechi număr de circ
nu îndrăznesc să mă mișc
în gura închisă
cuvintele de îmblânzire stau mute
– nu trebuie să îmblânzești nimic, spui,
nu există nimic de îmblânzit.
Eliberează-mă
topește-te în mine ca zăpada
Ioana Ieronim
Scenă de gen
RăspundețiȘtergereAşa m-ai aflat
cu o balanţă de bijutier dinainte –
ea însăşi o magică bijuterie –
printre cărţi, hârtii şi trandafiri sălbatici.
Încercam să aflu puterea unui surâs
dimineaţa, cu hainele abia înflorite
şi drept rămase acul, precum
sufletul unui zeu.
Nu avea teamă, am zis
n-am să măsor nimic între noi
sunt bogată, nu-mi socotesc darul.
Şi ape-ape luminară micile talgere
de victoria surâsului meu asupra
întunecării tale.
Ioana Ieronim
Laudă
RăspundețiȘtergereTot el mai presus
trupul, darul
și nu lumină de furat
lumina care te-a învățat să taci
la umilință și lovire
și batjocură
acolo unde trupul, o, cât de frumos
ar fi răspuns.
Ioana Ieronim