Îngerului meu

Prinde-mă-n braţe, îngere al meu,
făcând din aripi norul ce nu trece;
ai grijă să-L pot contempla mereu
pe Domnul meu, în râul pur şi rece

în destinat abis. Ţie-Ţi mărturisesc
c-atunci când mă întorc la casa părintească
nu-i mai senină întâlnire omenească
decât să văd tot ceea ce iubesc.

Iată, înger al meu, cum viaţa mi-a scurtat
trudita cursă-n care zi de zi mă neg,
în ea nu poate-ncape sufletul chemat

de Dumnezeu. De-ar fi ca moartea să-mi aleg
pentru-a Te-ntâlni, accept netulburat
doar moartea pentru adevărul gol şi-ntreg.

Miguel de Unamuno

Antologie © Mircea Florin Șandru