Noapte albă

Doar tu, şi somnul gol. Să-l ştii, în stare
nu eşti. Tu dormi. Eu treaz ca grănicerul,
iar tu în somn, şi peste tine – cerul.
Tu-n somnul tău şi navele pe mare.

Chei de azur în carcere de zare
te smulg, te-nchid, şi mi te fură. Gerul,
cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul
tău negru, ocrotit de-o irizare.

Să ştiu că dormi, aievea, clar-obscură,
– albie-a lenei, siluetă pură –
chiar lângă braţele-mi înlănţuite.

O, ce cumplit exil de-ostrov aparte,
eu treaz, nebun, pe ţărmuri năruite;
pe mare năvi, iar tu în somn, departe.

Gerardo Diego